- fiitor
- fiitór, fiitoáre, adj. (înv.) care este, care există, existent, în fiinţă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
fiitor
Look at other dictionaries:
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
