- animal
- ANIMÁL, -Ă, animali, -e, s.n., adj. 1. s.n. Fiinţă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. s.n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din fr. animal, lat. animalis.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANIMÁL s. creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (animalele pădurii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeanimál adj. m., pl. animáli; f. sg. animálă, pl. animáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficanimál s. n., pl. animáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANIMÁL1 animală (animali, animale) Care ţine de animale; propriu animalelor. Regn animal. /<lat. animal, animalis, fr. animalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANIMÁL2 animale n. 1) Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; vietate; vieţuitoare. animal de pradă. 2) fig. Om grosolan, stăpânit de instincte animalice. /< lat. animal, animalis, fr. animalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANIMÁL s.n. 1. Fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc. 2. (fig.) Om josnic, stăpânit de instincte proprii animalelor. // adj. De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [cf. fr. animal, it. animale, germ. Animal < lat. animal].Trimis de LauraGellner, 01.03.2006. Sursa: DNanimál (animále), s.n. – Fiinţă, vietate, jivină, dobitoc. fr. animal; cf. nămaie. – Der. (din fr.) animalic, adj.; animalcul, s.n.; animalitate, s.f. (lipsă de simţire; viaţă animală).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERanimal, animale s.n. femeie frumoasă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 19.07.2007. Sursa: NeoficialANIMÁL I. s. n. 1. fiinţă care are organe de simţ, de mişcare, sistem nervos etc. 2. (fig.) om josnic, stăpânit de instincte. II. adj. de animal, propriu animalelor. (< fr., lat. animal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.