- anima
- ANIMÁ, aním, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viaţă; a (se) însufleţi. [prez. ind. şi: animez] – Din fr. animer, lat. animare.Trimis de ana_zecheru, 25.10.2004. Sursa: DEX '98ANIMÁ vb. v. însufleţi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeanimá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. şi pl. anímăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleţi; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleţi; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însufleţire; animat. (<it. con anima)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDNANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viaţă, a (se) însufleţi, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].Trimis de LauraGellner, 01.03.2006. Sursa: DNanimá (méz, – át), vb. – A însufleţi, a încuraja. fr. animer. – Der. (din fr.) animaţi(u)ne, s.f.; animator, adj.; animozitate, s.f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DERANIMÁ vb. tr., refl. a da viaţă, a (se) însufleţi, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.