biogeneză

biogeneză
BIOGENÉZĂ s.f.Teorie care susţine că orice fiinţă provine numai din altă fiinţă (care i-a dat naştere). [pr.: -bi-o-] – Din fr. biogenèse.
Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98

biogenéză s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biogenézei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BIOGENÉZĂ f. Teorie potrivit căreia orice fiinţă a luat naştere din altă fiinţă. [Sil. bi-o-] /<fr. biogenese
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BIOGENÉZĂ s.f. 1. Răspândire a vieţii; istorie a răspândirii fiinţelor vii; biogenetică, biogenie. 2. Teorie potrivit căreia originea vieţuitoarelor este tot într-o fiinţă vie. [< fr. biogenèse, germ. Biogenese, cf. gr. bios – viaţă, genesis – origine].
Trimis de LauraGellner, 20.11.2004. Sursa: DN

BIOGENÉZĂ s. f. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente. (< fr. biogenèse, germ. Biogenese)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • biogeneza — biogèneza ž DEFINICIJA 1. biol. zakon prema kojemu živo biće može nastati samo od žive materije 2. term. povijest postanka i razvoja žive materije ETIMOLOGIJA vidi biogen [b] (I)[/b] …   Hrvatski jezični portal

  • bíogenéza — e ž (ȋ ẹ̑) biol. nastanek in razvoj živega iz živega: zakonitosti biogeneze // teorija o tem nastanku: trditve biogeneze; pren., publ. biogeneza slovenskih zdravilišč je pomanjkljiva …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • biogenézã — s. f. (sil. bi o ), g. d. art. biogenézei …   Romanian orthography

  • biogeneza — ż IV, CMs. biogenezazie, blm «pochodzenie materii żywej na Ziemi» …   Słownik języka polskiego

  • biogenetic — BIOGENÉTIC, Ă, biogenetici, ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparţine biogenezei. [pr.: bi o ] – Din fr. biogénétique. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  biogenétic adj. (sil. bi o ) → genetic Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • biogenetică — BIOGENÉTICĂ s.f. Biogeneză (1). [< fr. biogénétique]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • biogenie — BIOGENÍE s.f. Biogeneză (1). [< fr. biogénie, cf. germ. Biogenie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  BIOGENÍE s. f. biogenetică. (< fr. biogénie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • eobiogeneză — eobiogenéză s. f. (sil. e o bi o ), g. d. art. eobiogenézei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EOBIOGENÉZĂ s. f. totalitatea proceselor care au dus la apariţia vieţii. (< eo + biogeneză) Trimis de raduborza, 15.09.2007 …   Dicționar Român

  • biogenetyczny — przym. od biogeneza ∆ biol. Prawo biogenetyczne «pogląd, według którego osobniki danego gatunku przechodzą w rozwoju zarodkowym takie same stadia, przez jakie przebiegała droga ewolucyjna prowadząca do tego gatunku» …   Słownik języka polskiego

  • -gen — gen, genetički, genetski, geneza, geničan, genički, genija DEFINICIJA kao drugi dio riječi znači rađanje, postajanje [biogeneza] ETIMOLOGIJA lat. genus ≃ grč. génos: rod; génesis: rađanje, postajanje …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”