înţărca — ÎNŢĂRCÁ, înţárc, vb. I. 1. tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăţa de supt. ♢ expr. L a înţărcat dracul, se spune despre un om foarte şiret. 2. intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3.… … Dicționar Român
dezvăţ — DEZVẮŢ s.n. Faptul de a (se) dezvăţa; dezobişnuire. – Din dezvăţa (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 Dezvăţ ≠ învăţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZVĂŢ s. v. dezbărare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
deprinde — DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ refl. A se familiariza cu cineva. 2. tranz. A şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa.… … Dicționar Român
dezbăra — DEZBĂRÁ, dezbár, vb. I. refl. 1. A renunţa la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobişnui de un nărav; a se dezvăţa. 2. A reuşi să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [pr.: ind. şi: dezbắr] – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
dezobişnui — DEZOBIŞNUÍ, dezobişnuiesc, vb. IV. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăţa; a (se) dezbăra. – Dez + obişnui (după fr. déshabituer). Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A (se) dezobişnui ≠ a … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
denicotiniza — DENICOTINIZÁ, denicotinizez, vb. I. tranz. A reduce conţinutul de nicotină din tutun prin trecerea ei în combinaţii mai puţin nocive. – Din fr. dénicotiniser. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 denicotinizá vb., ind. prez. 1 sg.… … Dicționar Român
obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb … Dicționar Român
obişnui — OBIŞNUÍ, obişnuiesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A câştiga sau a face să câştige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa. 2. tranz. A practica un anumit obicei, a avea o … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
