dezvăţ

dezvăţ
DEZVẮŢ s.n. Faptul de a (se) dezvăţa; dezobişnuire. – Din dezvăţa (derivat regresiv).
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

Dezvăţ ≠ învăţ
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZVĂŢ s. v. dezbărare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezvăţ s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZVẮŢ n. Pierdere a unei deprinderi; debarasare de o obişnuinţă; dezobişnuinţă. /v. a dezvăţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • dezvăţa — DEZVĂŢÁ, dezvắţ, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să şi piardă sau a şi pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobişnui; a (se) dezbăra. – Dez + [în]văţa. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  A (se) dezvăţa ≠ a… …   Dicționar Român

  • dezbărare — DEZBĂRÁRE s.f. Acţiunea de a se dezbăra; dezvăţ. – v. dezbăra. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZBĂRÁRE s. debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (dezbărare de un viciu.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

  • învăţ — ÎNVẮŢ s.n. 1. Obicei, obişnuinţă, nărav, deprindere (rea). 2. Povaţă, sfat, îndemn. – Din învăţa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Învăţ ≠ dezvăţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNVĂŢ s. v. cusur,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”