obişnui

obişnui
OBIŞNUÍ, obişnuiesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A câştiga sau a face să câştige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa. 2. tranz. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. tranz. şi refl. A (se) folosi (des), a (se) întrebuinţa. [var.: (înv.) obicinuí vb. IV] – Din obicină (înv. "obicei" < bg.).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) obişnui ≠ a (se) dezbăra, a (se) dezobişnui
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se obişnui ≠ a se debarasa, a se dezvăţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OBIŞNUÍ vb. 1. v. aclimatiza. 2. (înv.) a metahirisi. (obişnui să bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se îndătina, (înv.) a se politici. (Aşa se obişnui pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (Aşa obişnui noi să facem.) 5. v. deprinde.
Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonime

obişnuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obişnuiésc, imperf. 3 sg. obişnuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. obişnuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OBIŞNU//Í obişnuiiésc tranz. 1) A face să se obişnuiască. 2) A practica în calitate de obicei; deprindere. obişnui plimbări la aer liber. obişnuiieşte să studieze la bibliotecă. /cf. bulg. obiţno
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE OBIŞNU//Í mă obişnuiiésc intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziţia cu) A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăţa; a se deprinde; a se familiariza. obişnui cu noul colectiv. obişnui cu lucrul. /cf. bulg. obiţno
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • aclimatiza — ACLIMATIZÁ, aclimatizez, vb. I. tranz. şi refl. (Despre animale şi plante) A (se) adapta, a (se) acomoda la un alt mediu de viaţă. ♦ refl. (Despre oameni) A se deprinde, a se obişnui cu noi condiţii de viaţă; a (se) aclimata. – Din germ.… …   Dicționar Român

  • acomoda — ACOMODÁ, acomodez, vb. I. refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă; a se obişnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  ACOMODÁ vb. v. aclimatiza …   Dicționar Român

  • dezobişnui — DEZOBIŞNUÍ, dezobişnuiesc, vb. IV. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăţa; a (se) dezbăra. – Dez + obişnui (după fr. déshabituer). Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  A (se) dezobişnui ≠ a …   Dicționar Român

  • obişnuit — OBIŞNUÍT, Ă, obişnuiţi, te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obişnuinţa cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlneşte în mod regulat; care se foloseşte adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană… …   Dicționar Român

  • adapta — ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerinţe; a face potrivit pentru întrebuinţare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. tranz. şi refl. (biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. refl.… …   Dicționar Român

  • deprinde — DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ refl. A se familiariza cu cineva. 2. tranz. A şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa.… …   Dicționar Român

  • disciplina — DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  discipliná vb. (sil. pli ), ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • dresa — DRESÁ, dresez, vb. I. tranz. I. A învăţa, a obişnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mişcări sau să îndeplinească anumite acţiuni. ♦ fig. (Peior (peiorativ).) A învăţa, a deprinde o persoană să se comporte într un anumit fel,… …   Dicționar Român

  • îndătina — ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. refl. (Rar) A se obişnui (cu) ceva. ♦ tranz. A avea obiceiul să..., a obişnui. [var.: îndatiná vb. I] – În + datină. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDĂTINÁ vb. v. obişnui …   Dicționar Român

  • deda — DEDÁ, dedáu, vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se obişnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obişnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”