obişnuit

obişnuit
OBIŞNUÍT, -Ă, obişnuiţi, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obişnuinţa cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlneşte în mod regulat; care se foloseşte adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – v. obişnui.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Obişnuit ≠ deosebit, grozav, neobişnuit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OBIŞNUÍT adj. 1. v. aclimatizat. 2. comun, normal. (Nu-i decât un om obişnuit.) 3. v. oarecare. 4. v. comun. 5. v. ordinar. 6. v. firesc. 7. v. normal. 8. clasic, curent, frecvent, tradiţional, uzual. (Un procedeu tehnic obişnuit.) 9. v. cunoscut. 10. curent, frecvent, uzual. (De circulaţie obişnuit.) 11. v. consacrat. 12. v. familiar. 13. caracteristic, specific. (L-a primit cu amabilitatea obişnuit.) 14. v. zilnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OBIŞNUÍ//T obişnuittă (obişnuitţi, obişnuitte) 1) v. A OBIŞNUI şi A SE OBIŞNUI. 3) şi substantival Care se întâlneşte frecvent, regulat. 3) Care nu se deosebeşte prin nimic specific; care nu are trăsături particulare; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; ordinar. /v. a (se) obişnui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… …   Dicționar Român

  • ordinar — ORDINÁR, Ă, ordinari, e, adj. 1. Obişnuit, normal; de rând, comun. ♢ Fracţie ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcţionare. ♢ loc. adv. (Franţuzism înv.) De ordinar = de… …   Dicționar Român

  • clasic — CLÁSIC, Ă, clasici, ce, adj. 1. (Despre opere literare, ştiinţifice, artistice) Care serveşte ca model de perfecţiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obişnuite, tradiţionale. ♦ (Despre scriitori, artişti,… …   Dicționar Român

  • familiar — FAMILIÁR, Ă, familiari, e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p.… …   Dicționar Român

  • obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

  • banal — BANÁL, Ă, banali, e, adj. Lipsit de originalitate; obişnuit, comun. – Din fr. banal. Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX 98  Banal ≠ sublim, extraordinar, original Trimis de siveco, 30.03.2006. Sursa: Antonime  BANÁL adj. 1. v. monoton. 2.… …   Dicționar Român

  • curent — CURÉNT, Ă, curenţi, te, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o… …   Dicționar Român

  • denotativ — DENOTATÍV, Ă, denotativi, e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotaţiei; precis; comun, obişnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotaţii. – Din fr. dénotatif. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  denotatív… …   Dicționar Român

  • frecvent — FRECVÉNT, Ă, frecvenţi, te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obişnuit. – Din lat. frequens, ntis. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Frecvent ≠ rar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”