curent

curent
CURÉNT, -Ă, curenţi, -te, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o întreprindere, de o instituţie sau de persoane particulare, unde se depun şi de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după nevoie. 3. (Despre preţuri) Existent într-un moment dat; în curs. ♢ Monedă curentă = monedă cu valoare circulatorie. ♦ Care circulă; obişnuit, uzual. Expresii curente. 4. (În sintagma) Apă curentă = instalaţie de apă potabilă care poate fi folosită în permanenţă în locuinţe. II. s.m. 1. (Şi în sintagma curent de aer) Deplasare, mişcare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de o diferenţă de temperatură; flux. 2. Mişcare a apei în direcţia pantei; curs. ♢ Curent marin (sau oceanic) = mişcare a apei în mări şi oceane. 3. (Şi în sintagma curent electric) Deplasare ordonată, într-o anumită direcţie, a purtătorilor de sarcină electrică. ♢ Curent electric continuu = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate nu variază periodic în timp. Curent electric alternativ = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate variază periodic în timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. s.n. Ansamblu de idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un număr mai mare de oameni. ♢ Curent literar (sau artistic) = mişcare artistică sau literară care reuneşte un număr de scriitori sau de artişti în baza unui program estetic şi a unor înclinaţii (relativ) comune. ♢ expr. A pune (sau a ţine pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.
Trimis de ionel_bufu, 17.01.2006. Sursa: DEX '98

CURÉNT adj. 1. v. actual. 2. v. zilnic. 3. v. cunoscut. 4. v. obişnuit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CURÉNT adj. v. cursiv, italic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CURÉNT s. 1. (fiz.) flux. (curent de particule.) 2. v. curs. 3. v. mişcare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

curént adj. m., pl. curénţi; f. sg. curéntă, pl. curénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

curént (de aer, marin) s. m., pl. curénţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

curént (artistic, de idei) s. n., pl. curénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CURÉN//T1 curentţi m. 1) Mişcare a apei în direcţia pantei. ♢ curent marin deplasăre de apă în mări şi oceane, provocată de maree, de înclinarea nivelului mării, de vânturi etc. 2) Mişcare de aer cauzată de diferenţa de temperatură. ♢ A-l trage pe cineva curenttul a răci fiind expus la un flux de aer în interiorul unei clădiri. 3) fiz. Sarcină electrică aflată în mişcare. curent continuu. curent alternativ. /<fr. courant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÉN//T2 curenttă (curentţi, curentte) 1) (despre unităţi de timp) Care este în curs; în care ne aflăm. Anul curent. 2) Care are loc în mod obişnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni curentte.Cont curent cont la o bancă unde sumele se depun şi se ridică la necesitate. 3) (despre preţuri) Care există în timpul de faţă; în curs; actual. ♢ Monedă curenttă monedă care circulă; monedă valabilă. 4) (despre vorbire) Care se produce uşor, fără efort; curgător; fluent; cursiv. 5): Apă curenttă apă care vine prin ţevi la robinete şi poate fi folosită în orice moment. /<fr. courant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÉNT3 curente n. Ansamblu de teorii, idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) care îşi găsesc un număr mare de adepţi. ♢ A pune (sau a ţine pe cineva) la curent a informa pe cineva asupra unei chestiuni. A fi (sau a se pune sau a se ţine) la curent a se informa despre mersul unui lucru. /<fr. courant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÉNT4 adv. Liber, fără efort. A vorbi o limbă curent. /<fr. courant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÉNT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un număr mare de oameni. ♢ Curent literar = mişcare literară de o anumită amploare, care constituie o rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci. [< fr. courant].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

CURÉNT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferenţă de temperatură şi de presiune. 2. Curs al apei, mişcare a lichidelor în direcţia pantei lor. ♢ Curent marin = mişcare care antrenează mase mari de apă din masa oceanelor şi a mărilor. 3. (fiz.) Sarcină electrică în mişcare. 4. (mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. [< fr. courant].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

CURÉNT, -Ă adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, fluent. 2. (Despre an, lună) În curs; prezent. ♦ (fig.) Obişnuit, uzual. 3. Apă curentă = apă care curge de la robinet. [< fr. courant].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

CURÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre vorbire) curgător, fluent. 2. (despre an, lună) în curs; prezent. ♢ (fig.) care circulă; obişnuit, uzual. 3. apă curentă = apă care curge de la robinet. 4. (mat.) punct curent = punct mobil care parcurge o curbă. II. s. m. 1. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie. 2. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice. 3. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. III. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci. o a se pune (sau a se ţine) la curent = a se informa. (< fr. courant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • curént — I. adj. m., pl. curénţi; f. sg. curéntã, pl. curénte II. (de aer, marin) s. m., pl. curénţi III. (artistic, de idei) s. n., pl. curénte …   Romanian orthography

  • Curent — corrente, corrente elettrica …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • curenta — CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un şoc (mai uşor) prin atingere. ♦ refl. (Despre fiinţe) A atinge un conductor electric suportând un şoc (mai uşor). – Din curent. Trimis de ionel… …   Dicționar Român

  • realism — REALÍSM s.n. Mişcare, curent, atitudine în creaţia sau teoria literară şi artistică având ca principiu de bază reflectarea realităţii în datele ei esenţiale, obiective, caracteristice. ♦ Nume generic pentru concepţiile filozofice care recunosc… …   Dicționar Român

  • mutator — MUTATÓR, mutătoare, s.n. Aparat sau instalaţie pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutatór s. n., pl.… …   Dicționar Român

  • alternativ — ALTERNATÍV, Ă, alternativi, e, adj. (Adesea adverbial) Care alternează. ♢ Curent (electric) alternativ = curent electric care îşi schimbă sensul şi intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif. Trimis de ana zecheru, 04.08.2008. Sursa …   Dicționar Român

  • redresor — REDRESÓR, OÁRE, redresori, oare, s.n., adj. I. s.n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine, dintr un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta… …   Dicționar Român

  • supracurent — SUPRACURÉNT, supracurenţi, s.m. Curent electric de intensitate mai mare decât cea normal prevăzută pentru un anumit circuit, a cărui apariţie este dăunătoare pentru siguranţa în funcţionare a circuitului respectiv. – Supra + curent. Trimis de… …   Dicționar Român

  • teluric — TELÚRIC, Ă, telurici, ce, adj. (livr.) Care aparţine Pământului, privitor la pământ; pământesc. ♢ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TELÚRIC adj. v. pământesc …   Dicționar Român

  • neorealism — NEOREALÍSM s.n. 1. Curent filozofic contemporan care identifică conştiinţa cu existenţa, redusă la un complex de senzaţii independente. 2. Curent în literatura, artele plastice şi cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”