- îndătina
- ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. refl. (Rar) A se obişnui (cu) ceva. ♦ tranz. A avea obiceiul să..., a obişnui. [var.: îndatiná vb. I] – În + datină.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNDĂTINÁ vb. v. obişnui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîndătiná vb., ind. prez. 1 sg. îndătinéz, 3 sg. şi pl. îndătineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNDĂTIN//Á îndătinaéz tranz. 1) A face să se îndătineze. 2) rar (urmat de o propoziţie completivă) A practica drept obicei; a obişnui. /în + datinăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNDĂTIN//Á pers. 3 se îndătinaeáză intranz. A deveni datină. /în + datinăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.