obişnuinţă

obişnuinţă
OBIŞNUÍNŢĂ, obişnuinţe, s.f. Faptul de a fi obişnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ♢ loc. adv. Din obişnuinţă = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuinţare. [var.: (înv.) obicinuínţă s.f.] – Obişnui + suf. -inţă.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OBIŞNUÍNŢĂ s. 1. v. obicei. 2. (mai ales la pl.) v. tabiet. 3. v. fire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

obişnuínţă s. f., g.-d. art. obişnuínţei; pl. obişnuínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OBIŞNUÍNŢ//Ă obişnuinţăe f. 1) Însuşire dobândită cu timpul, prin practică, şi devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere. ♢ Din obişnuinţă în virtutea deprinderii. 2) Pricepere căpătată prin repetarea aceleiaşi acţiuni; deprindere [G.-D. obişnuinţei] /a (se) obişnui + suf. obişnuinţăinţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • consuetudine — CONSUETÚDINE, consuetudini, s.f. (livr.) Obişnuinţă, obicei, deprindere. [pr.: su e ] – Din lat. consuetudo, inis. Trimis de gudovan, 19.05.2004. Sursa: DEX 98  CONSUETÚDINE s. v. cutumă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • creofagie — CREOFAGÍE s.f. Obişnuinţă de a se hrăni cu carne. [pr.: cre o ] – Din fr. créophagie. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  creofagíe s. f. (sil. cre o ), art. creofagía, g. d. creofagíi, art. creofagíei Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • habitudine — HABITÚDINE, habitudini, s.f. (livr.) Obişnuinţă, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, inis, fr. habitude. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obiş nuinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • obicei — OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ. ♢ loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, în genere. ♢ loc. vb …   Dicționar Român

  • toleranţă — TOLERÁNŢĂ, toleranţe, s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă. ♦ Casă de toleranţă = stabiliment în care se practică prostituţia; bordel. 2. Obişnuinţă sau dispoziţie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanţe …   Dicționar Român

  • deprindere — DEPRÍNDERE, deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obişnuinţă, obicei. 3. Uşurinţă căpătată de a lungul timpului într o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obişnuită într o îndeletnicire… …   Dicționar Român

  • narcomanie — NARCOMANÍE, narcomanii, s.f. (med.) Obişnuinţă morbidă de a lua narcotice. – Din fr. narcomanie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NARCOMANÍE s. v. toxicomanie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  narcomaníe s. f …   Dicționar Român

  • profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… …   Dicționar Român

  • rutină — RUTÍNĂ1 s.f. Capacitate câştigată printr o practică îndelungată; (depr.) obişnuinţă de a acţiona sau de a gândi totdeauna în acelaşi fel. ♦ Totalitatea obişnuinţelor sau a prejudecăţilor considerate ca fiind un obstacol în calea noului, a… …   Dicționar Român

  • stupefiant — STUPEFIÁNT, Ă, stupefianţi, te, adj., s.n. (Substanţă medicamentoasă) care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde; p. gener.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”