consuetudine

consuetudine
CONSUETÚDINE, consuetudini, s.f. (livr.) Obişnuinţă, obicei, deprindere. [pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.
Trimis de gudovan, 19.05.2004. Sursa: DEX '98

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSUETÚDIN//E consuetudinei f. livr. Obişnuinţă dobândită cu timpul prin practică şi devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obişnuinţă. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, consuetudineinis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONSUETÚDINE s.f. Obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONSUETÚDINE s. f. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”