consul

consul
CÓNSUL, consuli, s.m. 1. (În republica romană) Titlul celor trei magistraţi, aleşi anual, care deţineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu. 2. Persoană numită de un stat în funcţia de şef al unei reprezentanţe oficiale cu rang de consulat în alt stat şi care apără interesele economice, administrative şi juridice ale unui stat, precum şi pe cele ale cetăţenilor acestuia. – Din fr. consul.
Trimis de IoanSoleriu, 03.03.2009. Sursa: DEX '98

CÓNSUL s. (ist.) (înv.) ipat. (consul în antichitate.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cónsul s. m., pl. cónsuli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÓNSUL consuli m. 1) ist. (în Roma antică, în Franţa) Titlu dat magistraţilor care deţineau puterea executivă supremă. 2) Agent diplomatic cu misiunea de a apăra interesele compatrioţilor săi din străinătate şi a statului pe care îl reprezintă. /<lat., fr. consul
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: NODEX

CÓNSUL s.m. 1. Fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual în vechea Romă pentru a exercita puterea supremă. ♦ Fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804. 2. Agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină. [< lat., fr. consul, cf. germ. Konsul].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

cónsul (cónsuli), s.m. – Şef al unei reprezentanţe diplomatice. – Mr. consul (‹ it.). lat. consul (sec. XVIII). – Der. consular, adj., din lat. consularis; consulat, s.n., din fr. consulat. Cuvîntul a intrat în rom. cu primele consulate (rus, 1782; austriac, 1783; francez, prin 1794; englez, 1802; prusiac, 1818).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CÓNSUL s. m. 1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă. 2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804. 3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte şi să apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină. (< lat., fr. consul)
Trimis de raduborza, 19.01.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • consul — [ kɔ̃syl ] n. m. • v. 1370; concile 1213; mot lat. 1 ♦ Antiq. rom. L un des deux magistrats qui exerçaient l autorité suprême, sous la République. 2 ♦ Hist. Au Moyen Âge, Magistrat municipal du midi de la France. Consuls de Toulouse. ⇒ capitoul.… …   Encyclopédie Universelle

  • Consul — Con sul (k[o^]n s[u^]l), n. [L., prob. fr. consulere to deliberate. See {Consult}.] 1. (Rom. Antiq.) One of the two chief magistrates of the republic. [1913 Webster] Note: They were chosen annually, originally from the patricians only, but later… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • CONSUL — tutor annuus erat Romanae Rei publ. publici consilii princeps, et exercitus Dux. Summum vero apud Romanos dignitatis fastigium fiut post exactos Reges a Iunio Bruto prim um inttoductum, an. Urb. Cond. 244. Consulem perpetuum se Vitellius creavit …   Hofmann J. Lexicon universale

  • consul — CONSUL. s. m. L un des deux Magistrats qui avoient la principale autorité dans la République Romaine, et dont les fonctions ne duroient qu un an. Créer, faire, élire des Consuls. Continuer un Consul. Il a été trois fois Consul. Il étoit Consul… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • consul — con‧sul [ˈkɒnsl ǁ ˈkɑːn ] also Consul noun [countable] a representative of a government who lives in a foreign country in order to help and protect the citizens of their own country who go there, and to do work connected with trade between the… …   Financial and business terms

  • consul — Consul. s. m. L un des deux Magistrats souverains qui gouvernoient la Republique Romaine, & dont l authorité ne duroit qu un an. Créer, faire, eslire des Consuls. continuer un Consul. il a esté trois fois Consul. il estoit Consul pour la… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Consul — steht für: den Amtsinhaber des Consulats, des höchsten zivilen und militärischen Amtes der Ämterlaufbahn (cursus honorum) im Römischen Reich Der Consul, Roman von Christian von Ditfurth (2003) Organisation Consul, eine deutsche nationalistische… …   Deutsch Wikipedia

  • Cónsul — puede referirse a: Cónsul, un magistrado de la antigua República Romana. Cónsul, un cargo francés. Cónsul, un funcionario del servicio exterior de un país. es aquel destacado en el extranjero, es un funcionario de carácter político de información …   Wikipedia Español

  • cónsul — ‘Diplomático encargado de defender a los ciudadanos de su país en una ciudad extranjera’. Por su terminación, es común en cuanto al género (el/la cónsul; → género2, 1a y 3i): «El Gobierno designó a la cónsul hondureña en México [...] para… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • cónsul — sustantivo masculino,f. 1. Diplomático al servicio de un país que protege a las personas y los intereses de los ciudadanos que viven en una población extranjera: la cónsul honoraria de España en Santa Fe. Hemos visitado al cónsul de Venezuela en… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”