deprinde

deprinde
DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ refl. A se familiariza cu cineva. 2. tranz. A-şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într-un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinséi, part, deprins]. – lat. depre(he)ndere.
Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98

A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobişnui, a dezvăţa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăţa, a se dezobişnui
Trimis de siveco, 25.02.2008. Sursa: Antonime

DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. însuşi. 4. a se împăca, a se obişnui. (Nu mă pot deprinde cu gândul că ...)
Trimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: Sinonime

deprínde vb. (sil. -prin-) → prinde
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEPRÍNDE deprínd tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activităţi, procese etc.) A însuşi treptat. /<lat. depre[he]ndere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEPRÍNDE mă deprínd intranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziţia cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obişnui. deprinde cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere
Trimis de siveco, 13.04.2008. Sursa: NODEX

deprínde (deprínd, depríns), vb. – A deprinde, a familiariza, a obişnui. lat. dĕprĕhĕndĕre (Puşcariu 501; Candrea-Dens., 1450; REW 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); cf. v. sp. (gal.) deprender şi, cu alt suf., it. apprendere, fr. apprendre. – Der. deprindere, s.f. (uzanţă, obicei; practică); nedeprins, adj. (puţin familiarizat).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dresa — DRESÁ, dresez, vb. I. tranz. I. A învăţa, a obişnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mişcări sau să îndeplinească anumite acţiuni. ♦ fig. (Peior (peiorativ).) A învăţa, a deprinde o persoană să se comporte într un anumit fel,… …   Dicționar Român

  • reeduca — REEDUCÁ, reedúc, vb. I. tranz. A îndrepta educaţia (greşită) a cuiva; a da cuiva o nouă educaţie. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ …   Dicționar Român

  • familiariza — FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [pr.: li a ] – Din fr. familiariser. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • scânteie — SCÂNTÉIE, scântei, s.f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoţeşte o descărcare electrică, şi care se stinge foarte repede. ♢ expr. A i se face (cuiva)… …   Dicționar Român

  • învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… …   Dicționar Român

  • deda — DEDÁ, dedáu, vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se obişnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obişnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da2). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • deprindere — DEPRÍNDERE, deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obişnuinţă, obicei. 3. Uşurinţă căpătată de a lungul timpului într o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obişnuită într o îndeletnicire… …   Dicționar Român

  • obişnui — OBIŞNUÍ, obişnuiesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A câştiga sau a face să câştige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa. 2. tranz. A practica un anumit obicei, a avea o …   Dicționar Român

  • împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

  • aclimatiza — ACLIMATIZÁ, aclimatizez, vb. I. tranz. şi refl. (Despre animale şi plante) A (se) adapta, a (se) acomoda la un alt mediu de viaţă. ♦ refl. (Despre oameni) A se deprinde, a se obişnui cu noi condiţii de viaţă; a (se) aclimata. – Din germ.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”