deda

DEDÁ, dedáu, vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se obişnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica la ceva. ♦ A se obişnui cu fapte rele; a se nărăvi. – Din lat. dedere (după da²).

Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98



DEDÁ vb. v. aclimatiza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DEDÁ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dedá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dedáu; conj. prez. 3 sg. şi pl. dedeá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE DEDÁ mă dedau intranz. 1) A se da din obişnuinţă. 2) A prinde poftă de ceva (rău); a se nărăvi. /<lat. dedere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEDÁ vb. I. refl. 1. A se deprinde, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda. 2. A se consacra, a se dedica pentru ceva. ♦ A se nărăvi. [cf. lat. dedere, după da].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



dedá (dedáu, dedát), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obişnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Puşcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin şi Scriban, ar fi formaţie neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DEDÁ vb. refl. 1. a se deprinde, a se familiariza (cu), a se acomoda. 2. a se consacra, a se dedica. ♢ a se nărăvi. (< lat. dedere)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN