înţărcat — ÎNŢĂRCÁT1 s.n. Faptul de a înţărca; înţărcare. – v. înţărca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢĂRCÁT2, Ă, înţărcaţi, te, adj. (Despre copii sau pui de mamifere) Care nu mai suge. – v. înţărca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
odârni — odârní, odârnésc, vb. IV (reg.) 1. a înţărca. 2. a fi sleit de foame şi de oboseală. Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DAR odîrní ( nésc, ít), vb. – (Olt.) A înţărca. sb. odrenuti a alunga (Candrea). Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DER … Dicționar Român
întiri — ÎNTIRÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta, înţărca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime întirí (întirésc, întirít), vb. – 1. A da la o parte, a arunca. – 2. A izgoni, a urmări. – 3. A înţărca mieii, iezii etc. – var.… … Dicționar Român
înţărcare — ÎNŢĂRCÁRE s.f. Acţiunea de a înţărca; încetarea alăptării; înţărcat1. – v. înţărca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înţărcare ≠ alăptare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNŢĂRCÁRE s. înţărcat. Trimis de siveco, 05.08 … Dicționar Român
înţărcătoare — ÎNŢĂRCĂTOÁRE, înţărcători, s.f. Loc de păşune, de obicei depărtat de stână, unde se ţin mieii după înţărcare. – Înţărca + suf. ătoare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 înţărcătoáre s. f., g. d. art. înţărcătórii; pl. înţărcătóri… … Dicționar Român
alăpta — ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A alăpta ≠ a înţărca Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
bălai — BĂLÁI, ÁIE, bălai, aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ♢ expr. (fam.) A înţărca bălaia = s a isprăvit cu posibilitatea de a profita de… … Dicționar Român
dezbăra — DEZBĂRÁ, dezbár, vb. I. refl. 1. A renunţa la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobişnui de un nărav; a se dezvăţa. 2. A reuşi să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [pr.: ind. şi: dezbắr] – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
sterp — STERP, STEÁRPĂ, sterpi, e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodeşte (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ fig. (Despre… … Dicționar Român
ţarc — ŢARC, ţarcuri, s.n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p.ext. suprafaţa împrejmuită… … Dicționar Român
