dezbãrá — vb., ind. prez. 1 sg. dezbár/ dezbär, 2 sg. dezbári; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbáre … Romanian orthography
debarasa — DEBARASÁ, debarasez, vb. I. refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A debarasa ≠ a deprinde Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
descotorosi — DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Des1 + cotorosi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCOTOROSÍ vb. 1. v.… … Dicționar Român
deprinde — DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ refl. A se familiariza cu cineva. 2. tranz. A şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa.… … Dicționar Român
dezbărare — DEZBĂRÁRE s.f. Acţiunea de a se dezbăra; dezvăţ. – v. dezbăra. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZBĂRÁRE s. debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (dezbărare de un viciu.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
dezobişnui — DEZOBIŞNUÍ, dezobişnuiesc, vb. IV. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăţa; a (se) dezbăra. – Dez + obişnui (după fr. déshabituer). Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A (se) dezobişnui ≠ a … Dicționar Român
dezvăţa — DEZVĂŢÁ, dezvắţ, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să şi piardă sau a şi pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobişnui; a (se) dezbăra. – Dez + [în]văţa. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A (se) dezvăţa ≠ a… … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
scăpa — SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr o cursă, dintr o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr un necaz, dintr o încurcătură, dintr o situaţie… … Dicționar Român
