- scutura
- SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toţi banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ refl. A se curăţa de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ intranz. A face curăţenie, a deretica, a şterge praful de pe obiectele din casă. 2. tranz. fig. A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ refl. A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. refl. şi tranz. A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăştia. ♦ refl. A se desprinde şi a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. tranz. şi intranz. A mişca cu putere încoace şi încolo, a zgâlţâi, a hâţâna, a zdruncina; a agita. ♢ expr. (tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ refl. A se cutremura din tot corpul. ♢ expr. (tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. tranz. fig. (fam.) A critica sau a certa aspru. – lat. *excutulare.Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SCUTURÁ vb. 1. v. agita. 2. v. cutremura. 3. v. zgâlţâi. 4. a clătina, a zgâlţâi, a zgudui, (pop.) a zgâlţâna, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgâcina, (Mold.) a zbihui. (Îl scutura zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se scutura din tot corpul.) 6. v. deretica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCUTURÁ vb. v. admonesta, arunca, azvârli, certa, critica, dăscăli, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, dezobişnui, dezvăţa, dojeni, împrăştia, îndepărta, înlătura, lăsa, lepăda, moraliza, mustra, părui, presăra, răspândi, scăpa, semăna, zvârli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescuturá vb., ind. prez. 1 sg. scútur, 3 sg. şi pl. scúturăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCUTURÁ scútur 1. tranz. 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mişca brusc şi repetat în direcţii opuse. scutura un pom. ♢ scutura pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. scutura (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) pop. (persoane) A supune unei proceduri neplăcute (critică, percheziţie, control vamal etc.). 2. intranz. A face curăţenie (prin casă); a deretica. /<lat. excutulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SCUTURÁ mă scútur intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăţa de ceva supărător. scutura de praf. 3) fig. A reuşi să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. scutura de necazuri. 4) (despre fiinţe) A se cutremura din tot corpul. /<lat. excutulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscuturá (-r, -at), vb. – 1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlţîi, a se răvăşi. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăţa interiorul unei case. – 8. (refl.) A se zdruncina, a se agita. – 9. (refl.) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (refl.) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (refl.) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. lat. *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, alb. St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Puşcariu 1562; Tiktin; REW 3000), cf. it. scotulare, abruz. (s)kutelá, calabr. (s)cotulare, ca şi scoate. Der. scutur, s.n. (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, s.f. (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, s.f. (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute).Trimis de blaurb, 30.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
