scuturător — SCUTURĂTÓR, scuturătoare, s.n. 1. Maşină care serveşte la separarea şi la eliminarea impurităţilor dintr un material fibros. 2. Batoză care sortează materialul treierat şi elimină paiele lungi. – Scutura + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
scrumieră — SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s.f. Obiect (de diferite forme şi dimensiuni) în care se scutură scrumul de ţigară şi se aruncă mucurile şi chibriturile arse; scrumelniţă. [pr.: mi e ] – Scrum + suf. ieră (după fr. cendrier). Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
sită — SÍTĂ, site, s.f. Ţesătură de fire metalice sau textile ori tablă perforată, cu ochiuri de dimensiuni foarte mici, prinsă pe un cadru şi folosită la separarea prin cernere a materialelor granuloase sau pulverulente. ♦ spec. Obiect de gospodărie… … Dicționar Român
teică — TÉICĂ, teici, s.f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunţele din coşul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele şi păsările. 3. (reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr… … Dicționar Român
