- teică
- TÉICĂ, teici, s.f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunţele din coşul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele şi păsările. 3. (reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puţ. [var.: téucă s.f.] – et. nec.Trimis de LauraGellner, 26.06.2004. Sursa: DEX '98TÉICĂ s. (tehn.) (pop.) scuturătoare, (reg.) copăiţă, covăţică, pârpăriţă, postăviţă, scafă, scoculeţ, tigăiţă, titirez, (prin Olt.) tigaie. (teică la coşul morii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTÉICĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mătuşă, tanti, troacă, uluc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeteícă s. f., g.-d. art. teícii; pl. téiciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉI//CĂ teicăci f. 1) Vas mobil de lemn, în care cad grăunţele din coşul morii şi de unde trec între pietre. 2) Vas în formă de jgheab din care beau sau mănâncă animalele; treucă; troacă. 3) reg. Căldare din doage, prinsă la o prăjină pentru a scoate apă din fântână. [Sil. tei-] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.