cutremura

cutremura
CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. refl. şi tranz. fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Din lat. *contremulare.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CUTREMURÁ vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi, a (se) zgudui, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul cutremura casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. şi Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se cutremura pereţii când trec maşinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se cutremura din tot corpul.) 4. v. îngrozi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cutremurá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutrémur, 3 sg. şi pl. cutrémură
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUTREMURÁ cutrémur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CUTREMURÁ mă cutrémur intranz. 1) A se zgudui sub acţiunea unui cutremur. 2) A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contremulare
Trimis de siveco, 23.06.2007. Sursa: NODEX

cutremurá (cutrémur, cutremurát), vb. – 1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. lat. *contrĕmŭlāre (Puşcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s.n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cutremurá — vb. (sil. tre ), ind. prez. 1 sg. cutrémur, 3 sg. şi pl. cutrémurã …   Romanian orthography

  • scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… …   Dicționar Român

  • dudui — DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranz. (Despre motoare, maşini etc.; p. ext. despre ateliere,… …   Dicționar Român

  • tremura — TREMURÁ, trémur, vb. I. intranz. 1. (Despre fiinţe şi despre părţi ale corpului lor) A face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante şi despre părţi ale lor; rar, despre lucruri) A face… …   Dicționar Român

  • zgudui — ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ tranz. fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. tranz. fig. A emoţiona… …   Dicționar Român

  • zgâlţâi — ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlţâna; a (se) cutremura. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZGÂLŢÂÍ, zgấlţâi, vb. IV. zgâlţâi (din… …   Dicționar Român

  • clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… …   Dicționar Român

  • clătina — CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a şi mişca capul într o parte şi în alta în… …   Dicționar Român

  • cutremur — CUTRÉMUR, cutremure, s.n. 1. Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism. 2. fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică …   Dicționar Român

  • cutremurare — CUTREMURÁRE, cutremurări, s.f. Acţiunea de a (se) cutremura şi rezultatul ei; cutremur. – v. cutremura. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUTREMURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O cutremurare a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”