Dicționar Român. 2013.
cutremuráre — s. f. (sil. tre ), g. d. art. cutremurärii; pl. cutremuräri … Romanian orthography
zguduire — ZGUDUÍRE, zguduiri, s.f. Acţiunea de a (se) zgudui. – v. zgudui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. zguduire; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (fig.) Înfiorare, cutremurare,… … Dicționar Român
zguduitură — ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s.f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. fig. înfiorare, cutremurare. [pr.: du i ] – Zgudui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. zguduitură 2.… … Dicționar Român
comoţie — COMÓŢIE, comoţii, s.f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ♢ Comoţie cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. şi manifestată prin tulburări care merg de la ameţeală până la pierderea… … Dicționar Român
cutremur — CUTRÉMUR, cutremure, s.n. 1. Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism. 2. fig. Înfiorare, cutremurare, fior; p. ext. teamă, frică … Dicționar Român
cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… … Dicționar Român
duduit — DUDUÍT s.n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – v. dudui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. hu ruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
