Dicționar Român. 2013.
clătinare — CLĂTINÁRE, clătinări, s.f. Acţiunea de a (se) clătina; clătinat. – v. clătina. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂTINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. 3. v. cutremurătură. 4. v. hurducătură. 5 … Dicționar Român
clătinat — CLĂTINÁT s.n. Clătinare. – v. clătina. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂTINÁT adj. v. împleticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CLĂTINÁT s. 1. v. cutremurătură. 2 … Dicționar Român
clătinătură — CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s.f. Mişcare (usoară) într o parte şi într alta. ♦ Mişcare, deplasare şovăitoare. – Clătina + suf. ătură. Trimis de ibogdank, 19.11.2003. Sursa: DEX 98 CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hur ducătură. 3. v.… … Dicționar Român
cutremurare — CUTREMURÁRE, cutremurări, s.f. Acţiunea de a (se) cutremura şi rezultatul ei; cutremur. – v. cutremura. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CUTREMURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. duduit, duduitură, zguduitură. (O cutremurare a… … Dicționar Român
cutremurat — CUTREMURÁT adj. v. îngrozit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CUTREMURÁT s. v. cutremurătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
scuturare — SCUTURÁRE, scuturări, s.f. Acţiunea de a (se) scutura şi rezultatul ei; scuturat1. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. hâţânare, zgâlţâire, zguduire. (scuturare uşii.) 3. v.… … Dicționar Român
scuturat — SCUTURÁT1 s.n. Scuturare. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁT2, Ă, scuturaţi, te, adj. 1. Curăţat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – v. scutura. Trimis de… … Dicționar Român
scuturătură — SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s.f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mişcare bruscă şi repetată; clătinare, zgâlţâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curăţenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. ătură. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
zdruncinare — ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s.f. Acţiunea de a zdruncina şi rezultatul ei. – v. zdruncina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUNCINÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurdu cătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
