Dicționar Român. 2013.
clătinare — CLĂTINÁRE, clătinări, s.f. Acţiunea de a (se) clătina; clătinat. – v. clătina. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLĂTINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. 3. v. cutremurătură. 4. v. hurducătură. 5 … Dicționar Român
clătinător — CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… … Dicționar Român
flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… … Dicționar Român
hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
zdruncin — ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ fig. Efort, strădanie. 2. fig. Tulburare, zbucium, frământare. [var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti… … Dicționar Român
zdruncinat — ZDRUNCINÁT, Ă, zdruncinaţi, te, adj. 1. Zguduit, clătinat. hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Şubrezit, slăbit. 2. fig. Tulburat sufleteşte. – v. zdruncina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUNCINÁT adj. v. dezechilibrat. Trimis de… … Dicționar Român
zguduit — ZGUDUÍT, Ă, zguduiţi, te, adj. Agitat, frământat. ♦ Emoţionat puternic, înfiorat. – v. zgudui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGUDUÍT, Ă, zguduíţi, te, adj. zguduit 2. Clătinat din temelii, zdruncinat, şubrezit. Trimis de tavi, 10 … Dicționar Român
împleticit — ÎMPLETICÍT, Ă, împleticiţi, te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge şovăind, clătinându se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre … Dicționar Român
şovăind — ŞOVĂÍND, Ă, şovăinzi, de adj. (Rar) Şovăitor. – v. şovăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞOVĂÍND adj. v. clătinat, ezitant, fluc tuant, indecis, împiedicat, împleticit, nedecis, nehotărât, nesigur, poticnit, şovăielnic,… … Dicționar Român
