zdruncin

zdruncin: ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ fig. Efort, strădanie. 2. fig. Tulburare, zbucium, frământare. [var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv).

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti-nătură, hurducare, hurducat, hurdu-cătură, scuturare, scuturat, scutură-tură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zdrúncin s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ZDRÚNCIN zdruncinuri n. 1) v. ZDRUNCINĂTURĂ. 2) fig. Efort (fizic sau intelectual) pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; silinţă; străduinţă; sârguinţă. /v. a zdruncina

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

zdruncina — ZDRUNCINÁ, zdrúncin, vb. I. tranz. 1. A scutura tare, a zgâlţâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. fig. A clătina din temelii o concepţie, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a şubrezi. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
zdrunciná — vb., ind. prez. 1 sg. zdrúncin, 3 sg. şi pl. zdrúncinã … Romanian orthography
hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
sdruncina — sdrunciná ( n, at), vb. – 1. A perturba, a altera, a mişca. – 2. A scoate din ţîţîni, a sparge, a frînge. – 3. A şubrezi, a debilita. – 4. A scutura. – var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). sl. drąčiti a perturba , sŭdrąčiti a îmblînzi , cu suf.… … Dicționar Român
zdruncen — ZDRÚNCEN s.n. v. zdruncin. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias