zdrunciná — vb., ind. prez. 1 sg. zdrúncin, 3 sg. şi pl. zdrúncinã … Romanian orthography
zgudui — ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ tranz. fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. tranz. fig. A emoţiona… … Dicționar Român
zdruncinat — ZDRUNCINÁT, Ă, zdruncinaţi, te, adj. 1. Zguduit, clătinat. hurducat. ♦ Zdrobit, strivit. ♦ Şubrezit, slăbit. 2. fig. Tulburat sufleteşte. – v. zdruncina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUNCINÁT adj. v. dezechilibrat. Trimis de… … Dicționar Român
zdruncinător — ZDRUNCINĂTÓR, OÁRE, zdruncinători, oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. şi pl … Dicționar Român
hurduca — HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A se mişca încoace şi încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlţâi, a (se) zdruncina. 2. intranz. (reg.) A face zgomot mare; a hurui. [var.: urducá vb. I] – Formaţie onomatopeică.… … Dicționar Român
clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… … Dicționar Român
clătina — CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a şi mişca capul într o parte şi în alta în… … Dicționar Român
scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… … Dicționar Român
zdruncin — ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ fig. Efort, strădanie. 2. fig. Tulburare, zbucium, frământare. [var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti… … Dicționar Român
zdruncinare — ZDRUNCINÁRE, zdruncinări, s.f. Acţiunea de a zdruncina şi rezultatul ei. – v. zdruncina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRUNCINÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurdu cătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
