sdruncina

sdrunciná (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a mişca. – 2. A scoate din ţîţîni, a sparge, a frînge. – 3. A şubrezi, a debilita. – 4. A scutura. – var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). sl. drąčiti "a perturba", sŭdrąčiti "a îmblînzi", cu suf. expresiv -ina, ca clăti(na), tîmpi(na) etc. Toate încercările de a explica acest cuvînt prin lat. par să fi dat greş: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o formă, *extrūcĭnāre (Candrea, Éléments, 85-8; REW 3105); din *extortionāre "a tortura" (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s.n. (scuturătură); sdruncinătură, s.f. (scuturătură).

Trimis de blaurb, 11.12.2008. Sursa: DER