împleticit

împleticit
ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiţi, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge şovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înţeles, confuz. [var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – v. împletici.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPLETICÍT adj. clătinat, împiedicat, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor, (rar) clătinător, şovăind, şovăit. (Un mers împleticit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • şovăitor — ŞOVĂITÓR, OÁRE, şovăitori, oare, adj. 1. (Despre mişcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, şovăielnic (1). 2. fig. (Despre oameni) Care şovăie, care ezită; şovăielnic (2). [pr.: vă i ] – Şovăi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • clătinat — CLĂTINÁT s.n. Clătinare. – v. clătina. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂTINÁT adj. v. împleticit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CLĂTINÁT s. 1. v. cutremurătură. 2 …   Dicționar Român

  • clătinător — CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • câr — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) Câr mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că i câr, că i mâr, se… …   Dicționar Român

  • nesigur — NESÍGUR, Ă, nesiguri, e, adj. 1. Care nu oferă siguranţă, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenţă. ♦ spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în… …   Dicționar Român

  • poticnit — POTICNÍT1 s.n. Faptul de a (se) poticni. – v. poticni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTICNÍT2, Ă, poticniţi, te, adj. (Rar) Care se poticneşte (1); împiedicat (la mers). ♦ fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu… …   Dicționar Român

  • împiedicat — ÎMPIEDICÁT, Ă, împiedicaţi, te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roţile lor) cu piedică; înţepenit. 2. fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [var …   Dicționar Român

  • împletecit — ÎMPLETECÍT, Ă adj. v. împleticit. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • şovăielnic — ŞOVĂIÉLNIC, – Ă, şovăielnici, ce, adj. 1. (Despre mişcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, şovăitor. 2. fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Şovăi + suf. elnic. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • şovăind — ŞOVĂÍND, Ă, şovăinzi, de adj. (Rar) Şovăitor. – v. şovăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞOVĂÍND adj. v. clătinat, ezitant, fluc tuant, indecis, împiedicat, împleticit, nedecis, nehotărât, nesigur, poticnit, şovăielnic,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”