- împletici
- ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ p. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ tranz. şi refl. A (se) încolăci. [var.: (reg.) împletecí vb. IV] – et. nec.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPLETICÍ vb. a se clătina, a şovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se împletici în mers.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîmpleticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împleticésc, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împleticeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPLETIC//Í împleticiésc tranz. A face să se împleticească. /<lat. implecticareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMPLETIC//Í mă împleticiésc intranz. 1) (despre persoane) A merge împiedicându-se. 2) (despre picioare) A se împiedica unul de altul în mers. ♢ A i se împletici cuiva limba a se încurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca în neordine. 4) rar A se strânge în formă de colac; a se încolăci; a se încovriga. /<lat. implecticareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.