Dicționar Român. 2013.
armură — ARMÚRĂ, armuri, s.f. 1. Echipament metalic pentru protecţia individuală a unui războinic din antichitate şi din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într o ţesătură. 3. Înveliş protector al unui cablu… … Dicționar Român
roman — ROMÁN1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei… … Dicționar Român
cablaj — CABLÁJ s.n. 1. Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor şi a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalaţii sau ale unui aparat de telecomunicaţii. ♢ (electron.) Cablaj imprimat =… … Dicționar Român
conjugare — CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. fig. Îmbinare, împletire. 4. (biol.) Forma cea mai… … Dicționar Român
viţă — VÍŢĂ, viţe, s.f. I. (Adesea determinat prin de vie ) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susţinere proprie, din care ies mlădiţe cu cârcei agăţători, cu frunze mari, crestate adânc şi cu fructele în… … Dicționar Român
îmbinare — ÎMBINÁRE, îmbinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) îmbina şi rezultatul ei; unire într un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o… … Dicționar Român
împletitură — ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s.f. Fel de a împleti. ♦ (concr.) Produs obţinut prin împletire. – Împleti + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMPLETITÚRĂ s. (înv. şi reg.) pletitură. (O împletitură de nuiele.) Trimis de siveco … Dicționar Român
cabla — CABLÁ, cablez. vb. I. tranz. 1. A confecţiona un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri şi unirea mănunchiurilor între ele. 2. A aşeza, a instala cabluri de telecomunicaţii. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un… … Dicționar Român
conjugat — CONJUGÁT, Ă, conjugaţi, te, adj. Unit, legat împreună. ♢ (biol.) Nervi conjugaţi = nervi care au aceeaşi funcţie. (fiz.) Focare conjugate = focare astfel aşezate încât razele de lumină răsfrânte dintr unul se unesc în celălalt şi invers. Puncte… … Dicționar Român
contextură — CONTEXTÚRĂ, contexturi, s.f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei ţesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănţuire, legătură. – Din fr. contexture. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
