eclectism — ECLECTÍSM s.n. 1. Îmbinare mecanică, hibridă a unor puncte de vedere sau concepţii eterogene sau opuse; lipsă de consecvenţă în convingeri, în teorii.2. Sistem de gîndire neunitar, care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse… … Dicționar Român
îmbina — ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. tranz. şi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Probabil lat. *imbinare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îmbina ≠ a (se) dezbina, a… … Dicționar Român
combinaţie — COMBINÁŢIE, combinaţii, s.f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (fam.) Aranjament, plan; calcul. ♢ expr. A intra în combinaţie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacţie chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a… … Dicționar Român
conjugare — CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. fig. Îmbinare, împletire. 4. (biol.) Forma cea mai… … Dicționar Român
expresie — EXPRÉSIE, expresii, s.f. 1. Exprimare. ♦ Construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfăţişare care reflectă starea… … Dicționar Român
arhitectonic — ARHITECTÓNIC, Ă, arhitectonici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. s.f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcţii. – Din fr … Dicționar Român
arhitectonică — arhitectónică s. f., g. d. art. arhitectónicii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ARHITECTÓNI//CĂ arhitectonicăci f. Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcţii. [G. D. arhitectonicii] /<fr.… … Dicționar Român
baionetă — BAIONÉTĂ, baionete, s.f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la ţeava puştii militare. ♢ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într… … Dicționar Român
combinare — COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să… … Dicționar Român
geminaţie — GEMINÁŢIE, geminaţii, s.f. 1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (lingv.) Lungire a unei consoane, pronunţată cu o durată mai mare decât cea obişnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
