- baionetă
- BAIONÉTĂ, baionete, s.f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la ţeava puştii militare. ♢ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere şi rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. [pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette.Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX '98BAIONÉTĂ s. (mil.) (înv. şi reg.) panganet, (înv.) spangă, şpanganet. (Atac la baionetă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebaionétă s. f. (sil. -io-), pl. baionéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBAIONÉT//Ă baionetăe f. Armă albă ascuţită, care se fixează la ţeava puştii şi este folosită în luptele corp la corp. [Sil. ba-io-] /<fr. baïonnetteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuţită la vârf şi prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la ţeava puştii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ♢ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la puşcă. ♦ (fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldaţi. 2. Tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraş în Franţa, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă].Trimis de LauraGellner, 18.11.2004. Sursa: DNBAIONÉTĂ s. n. 1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf. 2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide. (< fr. baïonnette)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.