- şpagă
- ŞPÁGĂ2 s.f. v. spangă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98şpágă s. f., g.-d. art. şpăgii; pl. şpăgiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞPAGĂ s.f. (Mold., ŢR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu şpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iaşi cu mare alai şi cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos şpaga şi l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul şi ceialalţi, au scos şpăgile să se IM 1730, 102r.spagă (NECULCE; CANTA).špaga.Trimis de dante, 18.07.2006. Sursa: DLRLVşpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. şperţ.Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DARşpágă (-ắgi), s.f. – 1. Spadă. – 2. Baionetă. – var. spa(n)gă. sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος şi σπάγγος "funie".Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DERşpágă s.f. – Bacşiş, mită. Origine incertă. Legătura cu şpagă "spadă" nu este sigură, cf. Chelaru, BF, IV, 128; şi cu atît mai puţin apare chiar legătura semantică cu fr. épingles, sp. alfileres. După Scriban, din sb., rus. špag "buzunar". Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă "spadă" şi spenge, var. a lui spenţă "suprasarcină", v. aici.Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.