- geminaţie
- GEMINÁŢIE, geminaţii, s.f. 1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (lingv.) Lungire a unei consoane, pronunţată cu o durată mai mare decât cea obişnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GEMINÁŢIE s. v. împerechere, îngemănare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegemináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. gemináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gemináţiei; pl. gemináţii, art. gemináţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEMINÁŢIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [gen. -iei, var. geminaţiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio].Trimis de LauraGellner, 28.10.2004. Sursa: DNGEMINÁŢIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ♢ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.