conjugare

conjugare
CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. fig. Îmbinare, împletire. 4. (biol.) Forma cea mai simplă de fecundaţie, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanţe nucleare. – v. conjuga.
Trimis de Joseph, 01.01.2007. Sursa: DEX '98

CONJUGÁRE s. v. îmbinare, împletire, unire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conjugáre s. f., g.-d. art. conjugării; pl. conjugări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONJUG//ÁRE conjugareări f. 1) v. A CONJUGA şi A SE CONJUGA. 2) Categorie la verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv care se conjugă în mod asemănător. 3) biol. (la infuzori, la unele alge) Mod de înmulţire bazat pe un schimb de substanţă nucleară. conjugare bacteriană. /< a conjuga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (bot.) Unirea gameţilor în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundaţie la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanţe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONJUGÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) conjuga. ♢ flexiunea verbului. ♢ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulţire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameţi rezultă zigotul. ♢ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • conjugáre — s. f., g. d. art. conjugärii; pl. conjugäri …   Romanian orthography

  • conjuguer — [ kɔ̃ʒyge ] v. tr. <conjug. : 1> • 1572; lat. conjugare « unir » 1 ♦ Joindre ensemble. ⇒ combiner, unir. « ces deux provinces de France, qui conjuguent en moi leurs contradictoires influences » (A. Gide). 2 ♦ Réciter ou écrire la… …   Encyclopédie Universelle

  • conjuga — CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză. ♦ refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Trimis de Joseph, 23 …   Dicționar Român

  • conjugar — Se conjuga como: llegar Infinitivo: Gerundio: Participio: conjugar conjugando conjugado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. conjugo conjugas conjuga conjugamos …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • КОНЪЮГАТА — (лат. conjugata от conjugare соединять) малый поперечник таза в женском скелете. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. КОНЪЮГАТА лат. conjugata sc. linea, от conjugare, соединять. Малый поперечник таза в… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • conjugate — CONJUGÁTE s.f. pl. Ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spori, reproducându se prin conjugare (3) [în DN]; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. conjuguées]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • verbal — VERBÁL, Ă, verbali, e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparţine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbală = conjugare (2).… …   Dicționar Român

  • Conjugate — Con ju*gate, a. [L. conjugatus, p. p. or conjugare to unite; con + jugare to join, yoke, marry, jugum yoke; akin to jungere to join. See {Join}.] 1. United in pairs; yoked together; coupled. [1913 Webster] 2. (Bot.) In single pairs; coupled.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Conjugate axis of a hyperbola — Conjugate Con ju*gate, a. [L. conjugatus, p. p. or conjugare to unite; con + jugare to join, yoke, marry, jugum yoke; akin to jungere to join. See {Join}.] 1. United in pairs; yoked together; coupled. [1913 Webster] 2. (Bot.) In single pairs;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Conjugate diameters — Conjugate Con ju*gate, a. [L. conjugatus, p. p. or conjugare to unite; con + jugare to join, yoke, marry, jugum yoke; akin to jungere to join. See {Join}.] 1. United in pairs; yoked together; coupled. [1913 Webster] 2. (Bot.) In single pairs;… …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”