- verbal
- VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparţine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.Trimis de ana_zecheru, 03.05.2004. Sursa: DEX '98PROCES-VERBÁL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un verbal.)Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVERBÁL adj. oral. (Comunicare verbal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeverbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVERBÁL1 verbală (verbali, verbale) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie verbală. ♢ Notă verbală notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVERBÁL2 verbală (verbali, verbale) 1) Care ţine de un verb; propriu verbului. Desinenţă verbală. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuţiune verbală. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVERBÁL, -Ă adj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ♢ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. [cf. lat. verbalis, fr. verbal].Trimis de LauraGellner, 08.07.2007. Sursa: DNVERBÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. o notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declaraţie orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. o flexiune verbală = conjugare (1). ♢ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.