- verb
- VERB, verbe, s.n. 1. Parte de vorbire care exprimă o acţiune sau o stare şi care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (livr.; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din fr. verbe, lat. verbum.Trimis de RACAI, 04.02.2009. Sursa: DEX '98VERB s. v. cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, termen, voce, vorbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeverb s. n., pl. vérbeTrimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVERB ĕ n. lingv. 1) Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce indică acţiunea, starea sau existenţa unui obiect. ♢ verb auxiliar verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse. 2) la sing. livr. Mod de exprimare prin cuvânt; limbaj. /Trimis de siveco, 13.04.2006. Sursa: NODEXVERB s.n. 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare. 2. (Poet.; la sg.) Cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. [pl. -be. / < lat. verbum, cf. fr. verbe].Trimis de LauraGellner, 12.02.2006. Sursa: DNVERB s. n. 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare. 2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. 3. (inform.) parte a unei instrucţiuni care precizează întrebările puse unui ordinator. (< fr. verbe, lat. verbum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.