- conjuga
- CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză. ♦ refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, 3 sg. şi pl. conjúgăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr şi diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugareTrimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: NODEXCONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-şi) modifica formele după persoană, număr, timp, mod şi diateză. 2. tr., refl. (fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNconjugá (conjúg, conjugát), vb. – 1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga. – Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod şi diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.