- combinare
- COMBINÁRE, combinări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie. 2. (mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit. – v. combina.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98COMBINÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. v. asortare. 3. v. amestecare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecombináre s. f., g.-d. art. combinării; pl. combinăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMBINÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. (Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDNCOMBINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.