combinagiu

combinagiu
COMBINAGÍU, combinagii, s.m. (peior.) Persoană care face tot felul de combinaţii (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu.
Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98

combinagíu s. m., pl. combinagíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • combina — COMBINÁ, combín, vb. I. 1. tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (fam.) A plănui, a chibzui. 2. tranz. şi refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”