arhitectural — ARHITECTURÁL, Ă, arhitecturali, e, adj. Arhitectonic. – Din fr. arhitectural. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX 98 ARHITECTURÁL adj. v. arhitectonic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime arhitecturál adj … Dicționar Român
compozit — COMPOZÍT, Ă, compoziţi, te, adj., s.f., s.n. 1. adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ♢ Ordinul compozit (şi substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute şi cu foi de acantă, rezultat… … Dicționar Român
florentin — FLORENTÍN, Ă, florentini, e, adj. (În sintagmele) Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin şi roman. Pălărie florentină (şi substantivat, f.) = pălărie de damă (din împletitură de pai) cu… … Dicționar Român
corintic — CORÍNTIC, Ă, corintici, – ce, adj. 1. (În sintagmele) Stil (sau ordin) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni şi de romani, caracterizat prin supleţea coloanei decorată cu caneluri şi prin capitelul ei împodobit cu sculpturi, care… … Dicționar Român
fronton — FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu,… … Dicționar Român
fundal — FUNDÁL, fundale, s.n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detaşează elementele principale ale compoziţiei. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a… … Dicționar Român
ionic — IÓNIC1, Ă, ionici, ce, adj., s.n., s.m. 1. adj., s.n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. adj. (Despre construcţii sau elemente arhitectonice) Care ţine de ionic1 (1), care se… … Dicționar Român
lunetă — LUNÉTĂ, lunete, s.f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (şi prisme) dispuse într un tub şi servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea (observa) obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a … Dicționar Român
baghetă — BAGHÉTĂ, baghete, s.f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ♢ expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♢ Beţişor de lovit instrumentele muzicale de percuţie. ♢ Vergeaua … Dicționar Român
colonadă — COLONÁDĂ, colonade, s.f. Ansamblu de coloane dispuse într unul sau mai multe şiruri, formând, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr o unitate independentă cu rol decorativ. – Din fr. colonnade. Trimis de… … Dicționar Român
