- armură
- ARMÚRĂ, armuri, s.f. 1. Echipament metalic pentru protecţia individuală a unui războinic din antichitate şi din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o ţesătură. 3. Înveliş protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alteraţie aşezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure.Trimis de ana_zecheru, 22.03.2004. Sursa: DEX '98ARMÚRĂ s. 1. (muz.) armătură, (înv.) signatură. (armură unei simfonii.) 2. (text.) legătură. (armură de tricot.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearmúră s. f., g.-d. art. armúrii; pl. armúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARMÚR//Ă armurăi f. 1) Îmbrăcăminte metalică de protecţie folosită de războinici în trecut. 2) Împletire a firelor de urzeală cu cele de bătătură. 3) Înveliş protector la cablurile electrice. 4) muz. Totalitate a semnelor de alteraţie puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armatură. [G.-D. armurii] /<fr. armureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei ţesături. 3. Înveliş protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.