împiedicat

împiedicat
ÎMPIEDICÁT, -Ă, împiedicaţi, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi); (despre vehicule sau despre roţile lor) cu piedică; înţepenit. 2. fig. (Despre vorbă sau despre vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. [var.: (reg.) împiedecát, -ă adj.] – v. împiedica.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPIEDICÁT adj. 1. v. împleticit. 2. poticnit. (Vor-bire împiedicat.) 3. înfrânat. (Car cu roţile împiedicat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ineluctabil — INELUCTÁBIL, Ă, ineluctabili, e, adj. (livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INELUCTÁBIL adj. v. iminent,… …   Dicționar Român

  • pană — PÁNĂ1, pene, s.f. I. 1. Fiecare dintre formaţiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecţia lui şi la zbor, compusă dintr un cotor pe care sunt aşezate simetric, de o parte şi de alta, fire (pufoase). ♢ expr. Uşor în …   Dicționar Român

  • paralizat — PARALIZÁT, Ă, paralizaţi, te, adj. 1. Care este bolnav de paralizie; damblagit. 2. fig. împiedicat în acţiunile sale, incapabil de a se mişca, de a se manifesta, de a acţiona. ♦ Încremenit, înţepenit (de emoţie, de spaimă etc.). – v. paraliza.… …   Dicționar Român

  • poticnit — POTICNÍT1 s.n. Faptul de a (se) poticni. – v. poticni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTICNÍT2, Ă, poticniţi, te, adj. (Rar) Care se poticneşte (1); împiedicat (la mers). ♦ fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu… …   Dicționar Român

  • împleticit — ÎMPLETICÍT, Ă, împleticiţi, te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge şovăind, clătinându se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre …   Dicționar Român

  • bâlbâi — BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV. intranz., refl. şi tranz. A pronunţa nedesluşit sunetele sau cuvintele, repetându le şi împiedicându se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoţiei sau a enervării; a gângăvi. ♦ refl. A şi pierde şirul… …   Dicționar Român

  • bâr — interj. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. – Onomatopee. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  bâr interj. Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  BÂR interj. (se foloseşte pentru a îndemna oile la mers).… …   Dicționar Român

  • clătinător — CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, şovăielnic, şovăitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • fofolog — FOFOLÓG, OAGĂ, fofologi, oage, s.m. şi f. (pop.) Om greoi, leneş, indolent. – Formaţie onomatopeică (onomatopee). Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fofológ adj. m., s. m., pl. fofológi; …   Dicționar Român

  • gheară — GHEÁRĂ, gheare, s.f. 1. Formaţie cornoasă ascuţită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări şi mamifere, servind mai ales la apărare şi la atac. ♢ expr. (fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”