- împiedicător
- ÎMPIEDICĂTÓR, -OÁRE, împiedicători, -oare, adj. Care împiedică; fig. care încurcă. [var.: (reg.) împiedecătór, -oáre adj.] – Împiedica + suf. -ător.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎMPIEDICĂTÓRUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, ne-curatul, satană, tartor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmpiedicătór adj. m. (sil. -pie-), pl. împiedicătóri; f. sg. şi pl. împiedicătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.