Dicționar Român. 2013.
clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… … Dicționar Român
cobâlţâit — cobâlţâít, cobâlţâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură. Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… … Dicționar Român
hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
zbihuială — ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s.f. (reg.) Scuturătură, zgâlţâitură. – Zbihui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBIHUIÁLĂ s. v. clătinătură, scuturătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
zgâlţâitură — ZGÂLŢÂITÚRĂ, zgâlţâituri, s.f. Zgâlţâială. [pr.: ţâ i ] – Zgâlţâi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGÂLŢÂITÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă tură. 3. clătinătură, scuturătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit,… … Dicționar Român
