scuturătoare — SCUTURĂTOÁRE, scuturători, s.f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. ătoare. Trimis de ionel bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCUTURĂTOÁRE s. v. scrumieră, sită, teică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
curăţel — CURĂŢÉL, EÁ, ÍCĂ, curăţei, ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumuşel, drăguţ, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. el, ea, ică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… … Dicționar Român
dereticare — DERETICÁRE, dereticări, s.f. Acţiunea de a deretica şi rezultatul ei. – v. deretica. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERETICÁRE s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (dereticare camerei.) 2. curăţenie, scuturătură, (prin Transilv.)… … Dicționar Român
dereticat — DERETICÁT s.n. Faptul de a deretica. – v. deretica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERETICÁT adj. v. scuturat. (O casă dereticat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DERETICÁT s. v. dereticare … Dicționar Român
despuiat — DESPUIÁT, Ă, despuiaţi, te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeaţă. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicaţie etc.) Din care s … Dicționar Român
fâlfâit — FÂLFÂÍT s.n. Fâlfâire. – v. fâlfâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂLFÂÍT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură. (fâlfâit de aripi.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi … Dicționar Român
hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
ritmat — RITMÁT, Ă, ritmaţi, te, adj. Care are ritm; cadenţat. – v. ritma. Trimis de IoanSoleriu, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 RITMÁT adj. 1. cadenţat, ritmic. (Versuri ritmat; melodie ritmat.) 2. sacadat, săltat, săltăreţ, săltător, (prin Mold. şi Bucov.) … Dicționar Român
