Dicționar Român. 2013.
fâlfăit — FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi. Trimis de LauraGellner, 31.10.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
fâlfâire — FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s.f. Acţiunea de a fâlfâi şi rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – v. fâlfâi. Trimis de LauraGellner, 31.10.2008. Sursa: DEX 98 FÂLFÂÍRE s. v. fâlfâit. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
fluturare — FLUTURÁRE, fluturări, s.f. 1. Acţiunea de a flutura şi rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilaţie a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forţele aerodinamice. – v. flutura. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fluturat — FLUTURÁT s.n. (Rar) Fluturare. – v. flutura. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLUTURÁT s. v. fâlfâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fluturát s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
fâlfâială — FÂLFÂIÁLĂ s. v. fâlfâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fâlfâitor — FÂLFÂITÓR, OÁRE, fâlfâitori, oare, adj. (Rar) Care fâlfâie. [pr.: fâ i ] – Fâlfâi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂLFÂITÓR adj. fluturător. (Steag fâlfâitor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
fâlfâitură — FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s.f. (Rar) Fâlfâire. [pr.: fâ i ] – Fâlfâi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂLFÂITÚRĂ s. v. fâlfâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fâlfâitúră s. f. (sil. fâ i ), g. d … Dicționar Român
scuturare — SCUTURÁRE, scuturări, s.f. Acţiunea de a (se) scutura şi rezultatul ei; scuturat1. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. hâţânare, zgâlţâire, zguduire. (scuturare uşii.) 3. v.… … Dicționar Român
scuturat — SCUTURÁT1 s.n. Scuturare. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁT2, Ă, scuturaţi, te, adj. 1. Curăţat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – v. scutura. Trimis de… … Dicționar Român
