curăţenie — CURĂŢÉNIE, curăţenii, s.f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. enie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURĂŢÉNIE s. 1. v … Dicționar Român
scuturătură — SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s.f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mişcare bruscă şi repetată; clătinare, zgâlţâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curăţenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. ătură. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
dereticat — DERETICÁT s.n. Faptul de a deretica. – v. deretica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERETICÁT adj. v. scuturat. (O casă dereticat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DERETICÁT s. v. dereticare … Dicționar Român
scuturare — SCUTURÁRE, scuturări, s.f. Acţiunea de a (se) scutura şi rezultatul ei; scuturat1. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁRE s. 1. v. cutremurătură. 2. hâţânare, zgâlţâire, zguduire. (scuturare uşii.) 3. v.… … Dicționar Român
scuturat — SCUTURÁT1 s.n. Scuturare. – v. scutura. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUTURÁT2, Ă, scuturaţi, te, adj. 1. Curăţat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – v. scutura. Trimis de… … Dicționar Român
scutureală — scutureálă, scuturéli, s.f. (reg.) 1. (în sintagmă) scutureală de nori = ploaie de vară uşoară şi de scurtă durată; scuturătură. 2. ştergere a prafului de pe obiectele din casă; curăţenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat. 3. scuturare… … Dicționar Român
tistuşag — TISTUŞÁG s. v. curăţenie, dereticare, scutu rătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tăgăşire — TĂGĂŞÍRE s. v. curăţenie, dereticare, scu turătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
