deretica

deretica
DERETICÁ, derétic, vb. I. intranz. A face ordine şi curăţenie prin casă. ♦ tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – lat. de-radicare.
Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98

DERETICÁ vb. a curăţa, a scutura, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A deretica prin casă de sărbători.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. şi pl. derétică
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine şi curăţenie în casă. /<lat. deradicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dereticá (derétic, dereticát), vb. – 1. (înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curăţenie, a curăţa. – var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. lat. *dēradĭcāre "a dezrădăcina" (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., şi de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuşi, Puşcariu 503; Tiktin şi Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • scutura — SCUTURÁ, scútur, vb. I. I. 1. tranz. A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. ♢ expr. (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua… …   Dicționar Român

  • strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr …   Dicționar Român

  • dereticare — DERETICÁRE, dereticări, s.f. Acţiunea de a deretica şi rezultatul ei. – v. deretica. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DERETICÁRE s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (dereticare camerei.) 2. curăţenie, scuturătură, (prin Transilv.)… …   Dicționar Român

  • dereticat — DERETICÁT s.n. Faptul de a deretica. – v. deretica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DERETICÁT adj. v. scuturat. (O casă dereticat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DERETICÁT s. v. dereticare …   Dicționar Român

  • cioroboti — CIOROBOTÍ vb. v. curăţa, deretica, scutura, strânge. Trimis de siveco, 07.02.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • curăţa — CURĂŢÁ, cúrăţ, vb. I. I. 1. tranz. şi refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranz. şi refl. A (se) vindeca de o boală (de… …   Dicționar Român

  • curăţenie — CURĂŢÉNIE, curăţenii, s.f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. enie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CURĂŢÉNIE s. 1. v …   Dicționar Român

  • câştiga — CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • derdica — DERDICÁ vb. I. v. deretica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • dereteca — DERETECÁ vb. I v. deretica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”