- deretica
- DERETICÁ, derétic, vb. I. intranz. A face ordine şi curăţenie prin casă. ♦ tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [var.: derătecá, derdicá, deretecá vb. I] – lat. de-radicare.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98DERETICÁ vb. a curăţa, a scutura, a strânge, (înv. şi reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câştiga, (Ban. şi Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăşi, (Transilv. şi Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (A deretica prin casă de sărbători.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedereticá vb., ind. prez. 1 sg. derétic, 3 sg. şi pl. deréticăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DERETICÁ derétic intranz. A face ordine şi curăţenie în casă. /<lat. deradicareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdereticá (derétic, dereticát), vb. – 1. (înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curăţenie, a curăţa. – var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. lat. *dēradĭcāre "a dezrădăcina" (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., şi de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuşi, Puşcariu 503; Tiktin şi Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.