strânge

STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-şi restrângă (mult) cheltuielile de trai. (refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situaţie dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părţile unui veşmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦ fig. A întări o prietenie, o alianţă, o relaţie etc. 2. tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu braţele, a ţine, nelăsând să-i scape. ♢ expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărţire, pentru a felicita etc. 3. tranz. A presa, a apăsa din două părţi sau din toate părţile pentru a apropia, a comprima etc. ♢ expr. A strânge (pe cineva) cu uşa (sau în cleşte, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părţi a) corpului, provocând o senzaţie de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ♢ expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simţi o senzaţie neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mişcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înşuruba (mai tare). ♢ expr. A strânge şurubul = a întrebuinţa mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămadi, a îndesa. ♦ fig. A sili, a constrânge. 4. tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părţilor componente. ♢ expr. A-şi strânge gura = a se reţine; a tăcea din gură. A(-şi) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-şi încleşta şi a-şi încreţi buzele în semn de nemulţumire, de dispreţ, de neîncredere etc. A-şi strânge pumnii = a-şi încleşta pumnii în semn de mânie (reţinută). A-şi strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-şi încreţi fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulţumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzaţii de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreţ, de nepăsare, de nedumerire, de neputinţă. 5. tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părţile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfăşura, a îndoi, a împături. ♦ refl. (Despre materiale textile) A-şi reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. refl. şi tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ♢ expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simţi (sau a face pe cineva să simtă) o emoţie puternică, o supărare, o întristare etc. (refl.) A se strânge în sine = a deveni puţin comunicativ, a se închide în sine. ♦ refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conţin lichide) A îngheţa, a se solidifica. II. 1. tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ♢ expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (tranz.) A nu-şi (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. tranz. A lua şi a pune la loc, a pune bine; a aşeza în ordine. ♢ expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – lat. stringere.

Trimis de LauraGellner, 19.03.2009. Sursa: DEX '98



A (se) strânge ≠ a (se) desface, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) răsfira

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A strânge ≠ a risipi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



STRÂNGE vb. I. 1. v. lega. 2. v. încinge. 3. v. presa. 4. v. înşuruba. 5. v. încleşta. 6. v. îmbrăţişa. 7. v. împături. 8. v. contracta. 9. v. chirci. 10. v. apropia. 11. v. intra. 12. v. întări. II. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. v. aduna. 5. v. convoca. 6. v. recolta. 7. v. colecta. 8. v. percepe. 9. v. ridica. 10. v. deretica. 11. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) reuni. (Şi-a strânge versurile în volum.) 12. a aduna, a colecţiona, a culege. (strânge folclor pe teren.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STRÂNGE vb. v. canoni, căzni, chinui, coagula, constrânge, depozita, face, forţa, închega, îngheţa, înmagazina, munci, obliga, prinde, schingiui, scurge, sili, solidifica, stoca, tortura, trudi.

Trimis de siveco, 25.05.2008. Sursa: Sinonime



strânge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strânserăm; part. strâns

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A STRÂNGE strâng tranz. 1) A face să se strângă. 2) A aduce din mai multe părţi punând laolaltă; a aduna. strânge vreascuri. 3) (legume, fructe, culturi agricole etc.) A aduna după coacere (rupând, secerând, cosind). strânge grâul. 4) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a agonisi. ♢ strânge în casă a strânge lucrurile împrăştiate prin casă; a deretica. L-a strâns Dumnezeu a murit. 5) (noduri, cingători, chingi, şuruburi etc.) A face să fie mai bine legat sau unit. ♢ strânge frâul a) a înfrâna calul cu ajutorul frâului; b) a ţine din scurt. strânge cureaua a duce lipsuri materiale. strânge şurubul a recurge la mijloace de constrângere. 6) (despre îmbrăcăminte sau despre încălţăminte) A apăsa asupra corpului incomodând (fiind îngust sau strâmt). Îl strâng pantofii. ♢ A-l strânge pe cineva în spate (de frig sau frică) a se înfiora. 7) A presa cu putere. strânge în dinţi (o nucă). strânge de braţ (pe cineva). ♢ A-i strânge cuiva mâna a da mâna cu cineva. strânge pe cineva în braţe (sau la piept) a îmbrăţişa. strânge pe cineva de gât a) a gâtui; a sugruma; b) a constrânge. strânge pe cineva cu uşa (sau în cleşte, în balamale, în chingi) a forţa pe cineva să facă ceva. A-şi strânge gura a tăcea. 8) (rândurile, relaţiile etc.) A face să se unească mai strâns; a întări; a consolida. strânge legăturile de prietenie. /<lat. stringere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE STRÂNGE mă strâng intranz. 1) (despre fiinţe) A veni din toate părţile, întâlnindu- se în acelaşi loc; a se aduna. ♢ strânge de pe drumuri a veni acasă. A i se strânge funia la par (cuiva) a ajunge la o situaţie critică. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgârci. ♢ A i se strânge cuiva inima a simţi un sentiment puternic de tristeţe, de durere sau de frică. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce în lărgime sau în lungime. Cămaşa s-a strâns. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce conţin lichide) A trece în stare semisolidă; a deveni mai dens; a se îndesi; a se îngroşa. Glodul peste noapte s-a strâns. /<lat. stringere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



strînge (strîng, strîns), vb. – 1. A strîmta, a îngusta. – 2. A închide, a recupera, a îndesa. – 3. A îmbrăţişa, a lua în braţe. – 4. A rămîne prea mic un obiect de îmbrăcăminte. – 5. A pe urmele cuiva. – 6. A comprima, a concentra. – 7. A încuia, a închide. – 8. A face clăi, a aşeza laolaltă. – 9. A culege, a recolta. – 10. A economisi, a pune bine. – 11. A orîndui, a pune la loc. – 12. (refl.) A se micşora. – Mr. stringu, strinşu, strimptu, strindzire, megl. string, strinş, strins. lat. strĭngĕre (Puşcariu 1661; REW 8315), cf. vegl. strengar, it. stringere, prov. estrenher, fr. étreindre, cat. estrenyer, sp. estreñir, alb. strëngoń (Philippide, II, 655). – Der. astrînge, vb. (a aduna, a culege), înv. şi Banat, Trans., cu a- protetic, sau direct din lat. astringĕre (DAR); strîns, s.n. (o anumită boală de copii, probabil crampe, colică; recoltă, cules); strînsătură, s.f. (strîngere, apăsare); strînsoare (var. înv., strinsoare), s.f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăţie, avere; înv., dificultate, îngrădire; înv., caznă, tortură; înv., necaz); strînsură, s.f. (acţiunea de a strînge; recoltă; avere, bogăţie; adunare, mulţime; înv., armată improvizată cu oameni neinstruiţi); strînsă, s.f. (înv., bogăţie, avere); strîngător, adj. (econom, care agoniseşte; adunător; culegător); constrînge, vb. (a sili, a obliga), traducere din fr. contraindre; restrînge, vb. (a reduce), traducere din fr. restreindre.

Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER